Ajută-mă dacă poţi, problema nu e doar felul meu de a fi. Probabil sunt construit într-un alt mod, poate diferit, poate aparte, poate greşit.
Aşadar, ca o primă încercare de comunicare, ca o singură cerere de ajutor, stau cu mânile întinse. Ajuta-ma, dacă poţi. Să înţeleg de ce, totul păşeşte în jurul nostru încet şi sigur către aceste dorinţe sumbre şi necugetate. Oare ne minţim cu toţii de fiecare dată? Oare totul e bine? E totul genetic? Suntem atât de preţioşi noi pentru lumea în care trăim, sau lucrurile stau invers? Trecem peste aceleaşi lucruri în fiecare zi, aceleaşi gunoaie aruncate, aceleaşi lucruri pe care nu vrem să le vedem şi doar le întoarcem spatele, în loc să încercăm să schimbăm ceva. Atunci când avem puterea de a schimba şi modifica lumea în care trăim, poate suntem nişte zei. Distrugem totul, creăm lumea din nou după dorinţa şi nevoie noastră. Lui Dumnezeu i-au trebuit şapte zile să creeze o lume pentru cei ce au fost, sunt şi vor fi. Noi o distrugem încet, puţin câte puţin. Putere am demonstrat că avem. Speranţă … avem.
Read the rest of this entry »
Share on Facebook
Popularity: 18% [?]