Continuu cu unul din scriitorii mei preferati: John Fowles. Sper sa apuc sa ii citesc toata opera pentru ca …din ce am citit pana acum….nu am decat un singur verdict: RAVASITOR.
L-am cunoscut pe Fowles prin „Magicianul”, o poveste bizara despre un tanar intelectual, enervant ca personaj pentru aroganta si increderea in sine. Cu toate acestea, romanul m-a absorbit ca un aspirator si mi-a trezit stari reale de teama, frustrare, curiozitate si chiar paranoia. Ma facut sa ma gandesc la atatea lucruri….Pe de-o parte, era vorba despre superficialitatea eroului in a aprecia dragostea reala a partenerei sale, de care incearca sa scape si, in acelasi timp, rapiditatea cu care se indragosteste de o femeie pe care nu o cunoaste si in care doreste sa vada idealul arhetipal feminin. Pe de alta parte, m-a frapat ratacirea continua printre personaje misterioase, simboluri, literatura, ocultism, magie si mitologie. Un tablou incarcat, aparent haotic, dar care devine limpede si clar pe masura ce ajungeam la finalul cartii. Finalul e la fel de neasteptat. Personajul principal, Nicholas, trece prin toata gama de sentimente si trairi care, la inceput il atrag intr-un joc misterios, anume pus in scena pentru el. Cand cautarile iau sfarsit si adevarul iese la lumina, Nicholas e reinventat ca barbat matur, trezit din lumea ireala pe care a experimentat-o….si in final i se ofera sansa de a se reintoarce langa dragostea adevarata, desconsiderata la inceputul romanului. Read the rest of this entry »
Share on Facebook
Popularity: 100% [?]
Am să vorbesc despre lucrurile care mă fac să zâmbesc. Dincolo de societatea șchiopătândă, dincolo de sitemul politic corupt și sfidător, dincolo de sărăcie și nesiguranță, dincolo de vitrine strălucitoare cu promisiuni pe care nu ni le putem permite…dincolo de toate astea, există încă zâmbet.
