Am dat pe Facebook peste niste discutii despre copiii de astazi. Adolescenti, de varsta mea, vorbesc despre copiii (un pic culmea, nu credeti?) si isi dau cu parerea intr-un mod filozofic despre depresiile si dramele noi generatii.
Ce m-a deranjat foarte tare nu a fost faptul ca ii judeca pe acesti copiii intr-un mod total gresit, dar o fac fara sa isi dea seama ca SI EI se incadreaza in aceasi categorie si EI au aceleasi probleme. Nu o sa gasiti raspunsuri daca ii criticati pentru ca prefera sa se izoleze in fata calculatorului si traiesc mai mult virtual, nu trebuie criticati pentru ca se inchid in ei si devin Emo, nu trebuie criticati pentru ca nu mai stiu sa se bucure de viata.
Nu! Vina nu e a lor, vina e a parintilor si a societatii care i-a impins aici. Nu puteti sa ii scoateti cu forta din lumea lor, dar ii puteti invata ce inseamna FAMILIE, ce inseamna sprijinul si dragostea, ce inseamna o copilarie fara griji. Este vina lor ca sunt mult mai tristi ca noi, cand ei aud mai des cuvantul “rata” decat “te iubesc”? Este vina lor ca se izoleaza cand isi vad parintii numai seara, si atunci certandu-se intre ei, amenintand cu divortul, sa nu mai pomenim de violenta domestica?
Este vina lor ca sunt tristi cand cei mai multi au parinti alcoolici, sau sunt parasiti de mici pentru ca ai lor nu sunt in stare sa le poarte de grija? Cel mai tampit raspuns pe care l-am gasit pe acest site de socializare (unde toti, mai mult sau mai putin copii isi dau cu parerea), este ca sunt mai tristi pentru ca asa vor sa fie!
Dar poti sa ai alta stare cand vezi ca nenorocitul ala de drog iti distruge fratele mai mare, si el satul de atatea porcarii pe care trebuie sa le inghita zilnic de la viata asta? Cum, ma, sa fii bine atunci cand vezi ca maica-ta e bolnava si voi nu aveti bani nici de medicamente? Cum, ma, sa fii fericit, atunci cand pe taica-tu il calca masina pe trecerea de pieton?
Cum sa nu fii trist intr-o lume ca asta, cand toti se calca in picioare pentru bani, nimanui nu ii ajunge timpul sa isi intrebe copilul ce face? Cum sa nu fie ala emo, cand ii intreaba pe cei din jur unde e maica-sa si ei ii vor spune ca s-a sinucis de ziua ei, cand el avea doar un an?
A cui e vina? E vina copiilor, sau a parintilor care ii fac si apoi uita sa ii creasca, sa le vorbeasca, sa le fie ghid pe drumul asta nenorocit al vietii? Cum sa nu fumze, sa nu bea, sa nu se drogheze copilul ala, daca ai lui sunt plecati in afara si uita ca mai au un copil pe undeva? Cine sa ii spuna ca nu e bine ce face, cui ii pasa?
Si va mai mirati ca au inceput sa isi injunghie parintii, sa le dea cu scaune in cap, sa ii lase pe drumuri pentru bani? In ce lume traiti? Cum sa fie mai tristi doar pentru ca asa vor ei, asa e la moda? Cati trebuie sa se mai sinucida din cauza parintilor care i-au abandonat? Si i-au abandonat pentru ce, pentru bani?Pe dracu, copiii aia tristi ar da toti banii din lume sa isi aiba parintii aproape, sa fie normali!
Popularity: 35% [?]
True..true..”Cum sa nu fie ala emo, cand ii intreaba pe cei din jur unde e maica-sa si ei ii vor spune ca s-a sinucis de ziua ei, cand el avea doar un an?” asta e o aluzie? oricum,sunt cu tine..nu suntem in masura sa ne dam cu parerea in privinta lucrurilor care ne depasesc..God,nu imi place tara asta!
Trist e faptul că nu mai sunt atraşi copiii de sport, e foarte trist, şi v-o spune unul care s-a aflat câţiva ani în “branşă”… Şi motivele sunt multiple, poate că va fi subiect separat odată!
Di, pe români nimic nu îi depășește. Datul cu părerea este deja sport național. Ce nu am învățat noi ]n atâția ani a fost faptul că printre atâtea păreri avizate sau nu, se găsesc si lucruri folositoare. Ca indivizi, ne comportăm al dracului de ciudat. Preluam din cultura americană sau occidentală ce e mai rău, dar când venim cu ceva care ar putea ajuta, punem totul pe seama faptului că lucrurile ne depășesc. Nu contează ce spunem pentru ca totul este spus aiurea, cam așa gândim.