1988, Ghencea, 34 000 de suporteri cântau numele echipei favorite la victoria cu Glasgow Rangers. 1998, Stefan cel Mare, 19 000 de oameni strigau la unison numele lui Cornel Dinu. 2001, Giulesti, 17000 de oameni erau martori la ridicarea ultimului trofeu de campioni ai Romaniei de catre Iencsi. In prezent, stadioane goale, meciuri anoste și trairi din amintiri. “Situația este fără iesire, dar nu e critică” (Effenberg). Nu același lucru putem spune si despre fotbalul românesc care de cațiva ani a intrat pe o pantă ce duce usor, dar sigur spre absurdizare.
„In glorie v-ati nascut, in mizerie ati ajuns”
Acest mesaj răsună din puținele guri care mai colorează tribunele din Stefan cel Mare. Este duminică, vine Poli Timișoara. Pană nu demult, unul dintre cele doua motive era de ajuns pentru a a umple pana la refuz tribunele stadionului unde au cazut rapuse echipe precum Hamburg, Bruges, Olympique Marseilles, Milan sau Arsenal.
Dinamo pluteste undeva in deriva, pe locul 6, Timisoara se bate la titlu. Ceva mai mult de 3000 de oameni pe stadion. Putin cam tacuti, cam distrasi, cam linistiti. Trecand cu usurinta de controlul fortelor de ordine de la stadion, stateam in mijlocul fanilor care parca asteptau invitatia cuiva pentru a-si incuraja echipa. Peste tot numai regrete. Orice suporter are o poveste de spus.
Fluierul sună, Timisoara atacă. Peluza Catalin Haldan tace. Este linistea dinaintea furtunii. Dupa doar cateva minute, un conflict dintre doi fani devine un conflict al peluzei. Se impart pumni in stanga si in dreapta. Incep sa zboare si primele scaune. Cativa jandarmi privesc linistiti conflictul care se concretizeaza printr-o fuga spre portile stadionului. In nici 10 minute, doua treimi din PCH se goleste. Nu-mi ramane decat sa stau jos si sa privesc spectacolul fotbalistic. Nu sunt dinamovist, dar iubesc fotbalul. Cativa lideri ai aleriei incearca sa stranga randurile. De pe partea opusa a stadionului rasuna galeria Timisoarei compusa nu din mai mult de 100 de suflete. Primul gol aduce si primele nemultumiri. Era 1-0 pentru Timisoara iar conflictul dintre suporteri si conducere mocnea din nou. Pe stadion nimeni nu scanda pentru Dinamo. Imi cautam o victima pentru interviu. L-am gasit. Barbat, in jur de 30 de ani, atletic, o autoritate printre putinii fani de pe stadion. Am stat langa el pana la sfarsitul meciului, am injurat alaturi de ceilalti fani, eram deja unul de-al lor. 2-1 pentru Timisoara, prima victorie dupa 25 de ani in Stefan cel Mare.
A doua zi am stat de vorba barbatul din peluza, M.B, unul din liderii Peluzei Catalin Haldan. Iubea Dinamo de mic, ura Steaua.Era dezamagit de evolutia fotbalului intern, blama noile generatii si conducerea Ligii Profesioniste de Fotbal. Am retinun o singura propozitie de la el pe care mi-a tot repetat-o pe tot timpul interviului:„Vrem revolutie in fotbal.”
„Gigi pleacă din Ghencea”
Asta mi-am zis si eu: ce legatura are plecarea lui Gigi cu meciul cu Timisoara? Pe internet eram cu totii invitati la o miscare de rezistenta impotriva finantatorului Stelei, George Becali. Au venit ceva oameni, cam cu trei, patru mii peste medie. Eram in total cam 15000. Am intrat pe stadion cu o torta si patru petarde mici. Asta demonstreaza ca se poate si ca sistemul are scapari. Nu le-am folosit, pentru ca nu acesta era scopul. Primele douazeci de minute au scos in evidenta un public civilizat. Poate mai civilizat decat ma asteptam. Ceva din acest public imi aducea aminte de meciurile cu Valencia, Betis sau chiar de cel cu Liverpool din 2001. Dupa 45 de minute Steaua conducea.
Sir Bobby Robson spunea ca esti sustinut atat timp cat conduci pe tabela. Normal ca in Anglia a fost privit drept un nebun, dar la noi, nimic mai adevarat. Printre scandarile impotriva lui Becali si incurajarea echipei,am avut timp si de un interviu. Am vrut din nou sa aflu unde se indreapta fotbalul din Romania, cine este de vina,ce este de facut. Si din nou am primit aceleasi raspunsuri. Fotbalul este un batran bolnav, mi-a spus, S.S, unul din liderii Peluzei Sud. Pune toate intamplarile pe seama conducerii fotbalului romanesc, dar recunoaste ca nici suporterii nu fac eforturi sa schimbe ceva. De asemenea, revolutia este si solutia lui.
Revenind la spusele lui Sir Bobby Robson, stadionul a izbugnit la cele doua goluri marcate de Contra intr-un interval de 2 minute. Steaua se vedea condusa, iar Iadul izbugnise. Scaune, borduri, panouri publicitare zburau de la tribuna a doua catre Peluza Nord unde erau jandarmii. Multi oameni ai legii cadeau ca secerati. Inca o seara de fotbal distrusa de ”patima, dragoste si daruire”, cum subliniase, cu vreo 10 minute inainte in interviu, S.S. Incidentul s-a lasat cu 370 de suporteri interzisi, doua dosare penale si cateva copci. Totul pentru ”patima, dragoste si daruire”. Oare incotro se idreapta fotbalul din Romania?
„Cine tine cu Steaua, sa-i moara familia”
10000 de fani, atmosfera de sarbatoare. În doua cuvinte, stadionul Giulesti. Din cauza unor probleme organizatorice, suporterii stelisti refuzasera sa faca deplasarea alaturi de echipa din Ghencea. Se anunta un meci mare. Fanii prefatau unul. In jurul meu se auzeau pronosticuri indraznete, chiar 3,4-0. Prostii imi spuneam. Voiam din nou sa profit de o seara de fotbal frumoasa. Nu luam in seama scandarile galeriei. De asemenea nu-mi puteam renega trecutul stelist. Atmosfera era apasatoare. S-a demonstrat si in teren: Steaua era condusa la pauza cu 4-1, lucru ce nu se mai intamplase de mai bine de 30 de ani. Ultima echipa care marcase Stelei patru goluri intr-o repriza a fost Gloria Bistrita. Fanii rapidisti jubilau. Eram prins in val. Ma bucuram pentru spectacolul din teren, dar nu puteam tolera atitudinea fanilor. Peste 70% din cantece erau impotriva echipei adverse si in special a patronului. Sosirea pe stadion a patronului Stelei i-a facut pe fani sa uite de meci, de sarbatoarea de pe teren si timp sa mai bine de 10 minute sa-l injure si sa urmareasca orice miscare a acestuia. Nu stiu ce ma intrista mai mult: lipsa de cultura a fanilor sau lipsa de valoare din teren. Am incercat sa nu observe acele cateva torte care au zburat pe teren in timpul meciului si atitudinea unor jucatori care injurau echipa adversa din mijlocul tribunei.
A doua zi, dorind sa am parerea avizata si a unui ultras Rapidist, un bun prieten din copilarie ce a venit special la Bucuresti pentru acest meci, i-am pus aceleasi intrebari pe care le-am pus si celorlati doi reprezentati ai galeriilor bucurestene. O sa trec peste dulcegariile si conjuncturile in urma carora a ajuns ultras si o sa punctez esentialul: fotbalul din Romania se indreapta in jos, vinovati sunt pe de-o parte conducatorii forurilor nationale dar si fanii ca nu iau atitutine. Ultima solutie ar fi revolutia in fotbal, spune M.I.
„Revolutie in fotbal”
Poate de la revolutia din ’89 un grup atat de mare de oameni nu a mai gandit la unison. Se urasc atat de mult, dar totusi iubesc acelasi lucru: fotbalul. . Acestea mi-au fost spuse de catre M.B., ultras în Peluza Cătălin Hâldan a echipei Dinamo. Poate ca nu am gasit un raspuns concret la intrebarea: in ce directie se indreapta fotbalul romanesc?, dar un lucru este sigur, el pierde teren in fiecare zi. Tot mai multe recorduri negative au fost batute in ultimii ani: 4458 este media suporterilor pe stadioanele din Romania pe anul trecut. 11000 era acum zece ani. Cea mai mica audienta din istoria Ligii I a avut loc anul acesta, și anume 1.500 de spectatori la meciul Ceahlăul – Oţelul. Ca sa va dau un exemplu, in noua meciuri, Liga I strange in media 65000 de spectatori. Nou Camp din Barcelona strange meci de meci peste 90000 de fani. Este timpul sa schimbam ceva? Eu spun ca da.
Popularity: 40% [?]
Cu regret privesc in urma si nostalgica-ti zic ca nu se mai face fotbal ca pe vremuri(ca multe alte lucruri). De ce sa nu fim rusinea si ciuca tuturor si-n acest sector?! Ba sa fim! Copil fiind ma uitam cu bunicul meu la meciurile Romaniei (Hagi, Lacatus, etc) si nu ma miscam din fata tv-ului de emotie si placere. Nu sunt microbista si nici nu cred ca am fost vreodata, insa … la ce dracu sa ma mai uit acum si la ce dracu sa-i sustin pe leprele din fotbalul actual?!?
Adica ei se imbogatesc si eu sa fac stop cardiac uitandu-ma cum ne fac de ras? Nici pasele simple nu le mai ies, nimic nu se mai leaga…nimic! As inchide fara regret toate stadioanele si as face cu acele locuri lucruri mai utile. Asa cum se vor inchide multe spitale , asa merita si aceste spatii inutile in care (cica) se joaca fotbal. Ala e circ, iar noi circari ca ne uitam.
Sunt sute de motive pentru care fotbalul românesc e în mocirlă (n-aş vrea să le enumăr că mi-ar lua ceva timp şi… spaţiu), principalii vinovaţi sunt Mircea Sandu, Dragomir şi gaşca lor incompetentă! Ei au adus fotbalul la rang de mahala, iar preşedinţii de club sunt discipolii lor. Cine are de suferit de pe urma decăderii “sportului rege”? Suporterii! Câţi au mai rămas… Iar telespectatorii s-au reorientat! Păi, pentru ce să te uiţi la un Curtea de Argeş – Pandurii când ai alternative?
@Tiq:Nu numai conducatorii sunt de vina, Tiq. Nu se mai investesc bani. Vrei sa faci echipa care sa se bata cu restul Europei cu 4-5 milioane de euro(maxim). Pai este imposibil. Este adevarat ca fotbalul a lua-o rau de tot in sus si se investesc sume prea mari, dar noi stagnam de ani. Si ce e mai trist ca sumele investite nu sunt investite cu cap.
@ghidusha: Cand se confunda fotbalul cu mondenul asa se intampla. Pacat pentru ca fotbalul era o bucurie mare pentru romani. Macar undeva ne puteam si noi bate cu restul lumii
Păi, în primul rând, cluburile noastre trebuie să se alinieze la PROFESIONALISM cu cele de “afară”, din mai toate punctele de vedere: management, organizare, scouteri etc şi abia apoi să vorbim de bani investiţi CU CAP!
E greu să schimbi ceva în câţiva ani în fotbalul românesc, mai ales că în 20 de ani nu s-a realizat NIMIC pentru performanţă (iar înainte de `89 se ştie cum era fotbalul la nivel de cluburi) şi nu ar trebui să ne comparăm cu ţările puternice din vest ci doar cu cele vecine şi o să ne dăm seama unde suntem! Exemple: Ucraina a dat o câştigătoare de cupă UEFA, Turcia la fel, Rusia a dat două, Croaţia a luat un loc 3 la un turneu final…
O să treacă muuuuuuuuuultă apă pe Dunăre până se va ÎNCERCA să se schimbe ceva în fotbalul românesc! Din păcate, foarte multă!