Intors acasa dupa un drum de seara fara tinta, motive si asteptari prea ridicate, raman, din nou, cu gura larg cascata la tv-ul din sufragerie…
De ce ?…poate pentru ca pot…sau pentru ca doar atata pot…
Ma asez pe canapea, pun mana pe telecomanda, cu blandete, evident, si dau mai tare…
Cativa baieti si fete vorbeau despre cum se atribuie contractele de contructie a diverselor edificii pe banii publici.
Ei bine, prin telefon cativa gigei, factori de decizie prin spatiul carpato danubiano pontic, plini de un sarcasm nesimtit si cu o rupere pan’ la cer si-napoi dadeau explicatii.
Uite cum s-a intampalt:
- suntem in criza si tre sa strangem cureaua…ok…de acord.
- intr-un sat aiurea(Clinceni sa-i spunem), niste baieti destepti vor sa construiasca o sala de sport…ok…s-alerge satenii, sa joace o miutza, un baschet, un handbal sau alte sporturi de societate…ok…de acord si cu asta.
- contractul este atribuit sotiei domnului Poteras, primarele sectorului 6…opa…ceva e aiurea aici. Doamna Poteras are firma de constructii, ca doar nu poa’ sa stea acasa sa coasa la gherghef sau sa faca goblene frumoase. Pai asta nu e trafic de influenta?…
- sala de sport costa 700.000 de euro, aproximativ. Bugetul alocat este peste 1 milion de euro. Asa…nu e ok. Deci peste 300.000 de euro se duc in buzunarele familiei Poteras…nu e ok, pe timp de criza, evident.
- CE M-A FRAPAT, SOCAT, ENERVAT, APOPLEXAT(daca exista acest cuvant) este seninatatea primarului si a unor factori de decizie in aceasta problema.
“Este adevarat ca firma dezvoltatoare este a sotiei dvs.?”
“DA”
“Este ok ?”
“DA”
“Nu este nimic aiurea?”
“NU”
“Va doare-n basca de toti fraierii care platesc taxe si impozite?”
“DA”
“Nu va este rusine?”
“NU”
“De ce?”
“PENTRU CA MI SE FALFAIE”
“Cam cat de tare si departe?”
“INGROZITOR DE TARE SI LA CATIVA METRI IN FATA SAU IN SPATE, DEPINDE CUM SUNT FATA DE STEAUA POLARA”
==de sesizat ca acesta nu este dialogul dintre moderator si invitat, ci esenta discutiei percepute de mine, un vajnic sau jalnic, frustrat platitor de toate taxele actuale si ce va sa vie==
Ma intoc in timp la o discutie mai veche…
Singurii vinovati suntem noi, pentru ca permitem sa ni se fure tot, speranta, viitor, viata, chiar si pampersii lu’ fi-mea.
Ma intreb oare cand o sa scoate capul din mocirla?
Cand o sa realizam ca ne vrem viata inapoi?
Cand o sa ne luam inima-n gura si o sa ne cerem viitorul inapoi?
Cand?
In rest, fara perdea, ei se scarpina in dos si dupa aia ne dau cu degetul pe la nas, iar noi, mirosim, strangem din dinti si speram ca data viitoare se vor spala pe maini.
M-am saturat sa merg aiurea prin loboda, in tara lui Papura Voda…vreau sa merg pe o autostrada sau daca nu se poate, macar pe un drum drept si fara gropi.
Popularity: 29% [?]
ei, ei….ne intrebam mereu cand si pana cand? cred ca niciodata! ne-a intrat in sange sa mormaim in barba si atat. ok…mai iesim in strada, din cand in cand..dar mai mult de atat, face cineva, ceva? nu prea….
suntem ca oile. un popor de oi proaste. mergem incotro ne gonesc cainii care latra mai tare. uitam ca avem copite si ca berbecii au si coarne. uitam ca am avea cu ce sa ne luam viata in maini…dar intrebarea e…daca am fi in stare. e mai usor sa ii lasam pe altii sa decida pt noi…iar cand deciziile nu ne convin, speram doar ca va trece criza. intr-un fel…cred ca ne si meritam soarta…desi inca vreau sa cred ca nimeni nu e atat de pacatos incat sa merite asta.
din pacate, ne-am obisnuit sa dam vina pe ghinion si nu pe incapacitate. pt k…iata..de cate ori vine cate un “baci vrancean si cu unul ungurean” care vor sa ne ia piuitul, pansiile, salariile, viata…noi ne plangem la stele verzi si ne sapam singuri groapa…ca visam la nunti cosmice in loc sa ripostam.
Sa zicem ca noi suntem deja virusati de sindromul lasitate. Ma intreb daca macar cei mici , mai tarziu, muuult mai tarziu vor avea alta atitudine. Pai de unde ?! Vad in casa foame…asta stiu. Vad ca ne ascundem dupa perdea si ca plangem afectati…asta vor face si ei! Asadar…zile negre se anunta!