Cartea mi-a făcut dor de mama J. O recomand tuturor celor care, o dată în viață, au crezut că se pot descurca singure și că sfatul mamei este depășit. Clubul norocoaselor urmărește povestea a opt femei (patru mame și patru fiice) și surprinde în mod senzațional aspectele sensibile dintre tradiționalism și modernitate (prin relatarea vieților celor patru femei –mame-, născute în China și emigrate, prin decizia destinelor, în America); diferențele de mentalitate dintre cele patru mame și fiicele lor (născute pe pământ American și crescute în valorile superficiale –sau total diferite de tradiția și mentalitatea chineză- ale acestei societăți), dar și viețile celor patru tinere fete, care deși își neagă oarecum originile chineze și își iau viața în propriile mâini (evitând sfaturile tradiționaliste ale mamelor) se lovesc de greutățile cotidiene ale vieții contemporane, ajungând în impasuri greu de depășit. Un aspect este cât se poate de sigur: influența mamei își lasă adânc amprenta asupra vieții noastre, indiferent cât de mult încercăm să ne formăm propria identitate. Am citit cartea pe nerăsuflate…și am am asociat-o mereu cu mirosul de piersică și gustul de marțipan…dulce-amărui. In fond, cartea m-a învățat că e mai ușor să-ți accepți originile, decât să le negi. Armonia cu tine însăți nu se atinge decât prin asumarea și interiorizarea a ceea ce primim la naștere. Am găsit multe fraze impresionante în carte. Exemplific prin una singură: “Dar în scurta clipă în care am privit dincolo de bariere, am văzut într-un final ce se afla cu adevărat acolo: o femeie bătrână, cu o tigaie în loc de scut, cu o andrea în loc de sabie, devenind puţin iritată în vreme ce aştepta răbdătoare ca fiica ei să o invite înăuntru”.
Popularity: 29% [?]
