Uneori ma intreb daca am ramas eu blocata undeva, intre educatia stricta primita de acasa, literatura pe care am ingurgitat-o cu pofta si filmele romantice cu el, cel curtenitor si ea, cea sfioasa. Se schimba vremurile. Asta e un lucru evident….dar este oare firesc sa se schimbe si valorile? Oare bunul simt isi largeste limitele, direct proportional cu avansarea in timp?
Este demodat un el care ofera mana inainte ca ea sa coboare din masina, un el care ii trage scaunul inainte ca ea sa se aseze, un el care ii tine usa deschisa pentru ca ea sa patrunda prima intr-o incapere, un el care se apleaca sa ii sarute mana la primul contact vizual? Ok….poate ca ultima este putin exagerata, dar totusi….. moartea romantismului trebuie sa devina un fapt unanim acceptat?
Sa depasim relatia romantica dintre el-ea. Cum ramane cu bunele maniere intre prieteni? Simpaticii buddies de care ne inconjuram… Mai este bunul simt o regula? Mai este el obligat sa ii ofere ei singurul loc liber din camera…atata vreme cat sunt prieteni la catarama? Primeaza sexul? Mai exista principii in ceea ce priveste servirea unei doamne inaintea domnului…sau se arunca un indiferent semn egal intre toti membrii grupului?
Nu iau in calcul aici situatiile extreme, in care ele beau egal sau poate mai mult ca ei, in care ele imbratiseaza toalelete de la mixul alcoolic, cand ele injura birjareste (nu ca in unele contexte nu ar fi simpatice)…
Este firesc sa fii “relaxat” in fata oamenilor? Este firesc sa accepti ca buddy-ul sa-ti mute lucrurile prin casa, sa iti scotoceasca in frigider, sa iti ocupe baia ore intregi, sa iti invadeze spatiul personal ca si cum i-ar apartine? Cum se numeste asta? Lipsa de educatie sau totala relaxare in preajma celuilalt? Mai sunt valabile regulile din Codul bunelor maniere…de la capitolul “In vizita”? Si daca da, iar aceastea sunt incalcate…este politicos sa atragi atentia?
Wtf? A avea prieteni inseamna a renunta la bun-simt? Sau e timpul unei re-adaptari a propriei persoane la nesimtire?
Popularity: 35% [?]
Lucrurile se schimba. Se schimba cu totul. Modelele de comportament nu mai sunt cele de pe vremea sarutului de mana si a cedatului de scaun. Curios este faptul ca schimbarile nu au fost cerute de barbati. Exista tari din Europa de Vest inc are, daca ii oferi locul unei doamne in autobuz risti sa te trezesti dat in judecata si cu o geanta in cap. Spre asta ne indraptam si noi. Si ma refer la lumea educata. Ca si acum 20 de ani existau badarani care nu cedau locul doamnelor in transportul in comun. Dar nu numai asta se schimba. Faptul ca femeile nu mai doresc sa primeasca locul sau ca se stramba daca le saruti mana se combina perfect cu femeia care lucreaza cot la cot cu barbatul, care nu mai face treburi casnice sau vrea sa le faca cot la cot cu barbatul. Totul e perfect coerent si..pana la urma firesc. Se numeste EVOLUTIE. Si cei mai tineri sunt mai adaptati la asta decat cei mai putin tineri. Pentruc ei de 20 de ani lucrurile sunt foarte acceptate. Mai greu este pentru cei ce se invart in jurul varstei de 30 de ani. Dar….asa e viatza…exista mereu generatii intermediare.
Lucrez intr-o institutie unde daca saluti pe toata lumea (si pe cei necunoscuti), risti sa vezi o moaca mirata, siderata sau sa te lovesti de o fatza implacabila. Salutul se opreste-n ei!Putini apreciaza un salut, un zambet sau o urare care nu te costa nimic: sa aveti o zi buna!
Bunele maniere au murit acolo unde constiinta majoritatii considera a tine o usa deschisa, un salut insotit de un zambet ceva prostesc. Problema e ca noi suntem de vina, pentruy ca ne minunam cand vedem asa ceva, in loc sa fim mai exigenti si sa incercam sa dam altora un exemplu mai bun si sa ii corectam cand avem ocazia.
@ghidusa: a fost o perioada in care, in institutia in care lucram salutam sistematic niste persoane care nu raspundeau. Mecanic. Mai si zambeam ca boul:) Ma enervam cumplit ca nu pot sa imi stapanesc salutul. Pana la urma am reusit. Apoi am crescut pe scara ierarhica si au inceput sa ma salute ei. foarte politicos. Si le-am raspuns si eu. Ca asa m-a invatat mama:)
Am păţit odată ceva similar cu un “amic”. A venit la mine-n casă şi şi-a trântit picioarele murdare direct pe faţa mea de masă proaspăt schimbată. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, după ce l-am rugat să şi le dea jos, mi-a spus indignat şi arogant: “suntem prieteni”, după care a început să mă ia la mişto.
Mi-a lăsat un gust atât de amar faza aia încât îmi piere orice chef să mai vorbesc cu el.
Aşadar, da, să nu confundăm prietenia cu nesimţirea crasă. Că nu ne aflăm pe tarlaua mamii să facem ce vrea ştanda noastră.
am si eu o poveste asemanatoare cu un amic. Casa noua, totul nou. S-a gandit el un pic (cred) si a luat scaunul care nu statea bine pe parchet si l-a pus pe covorul alb (nush ce a fost in capul meu cand am luat covor alb dar era asa de frumoooos..). Scaunul era din acela cu role dedesubt care role erau unse cu smehlen ca sa alunece. Covorul s-a murdarit, evident. Nu i-am zis nimic, desi imi venea sa ii sparg capul. Ce-i drept, acu nu ne mai vedem. Si nu numai din cauza covorului. M-am cam saturat de oameni care “asa sunt ei” nu se pot schimba, fac ce le trece prin cap fara sa se gandeasca deloc ca ar putea sa deranjeze. Ii las sa faca ce vor, nu le fac observatie ca nu sunt eu responsabil eu de educatia lor. Dar cand se umple paharul zic “pasipusi” si asta a fost.
@timmy: nu cred ca evolutia inseamna lipsa de maniere! una este evolutia feminista (ca de ea vb) si alta lipsa de maniere misogina sub pretext de egalitate. una sunt treburile casnice facute cot la cot de cele doua sexe si alta neoferitul locului in autobuz. iar adaptarea tinerilor este relativa. articolul si comentariile noastre se raporteaza la lumea imediat apropiata in care traim. Faptul ca tinerii nostri sunt mai caliti intr-ale injuraturilor, tine de tendintele nationale in aceasta directie. ca la noi se poarta injuratura pe post de salut national, nu inseamna ca si in restul lumii este la fel; la noi daca apelezi la bunul simt, s-ar putea sa te bucuri de un scuipat intre ochi.